Oradea, Cetatea Oradea

Coordonate GPS:
47.05149 N, 21.94287 E

În cele 9 secole de existență construcțiile care s-au înălțat pe această suprafață de 150.000 mp au avut o istorie zbuciumată. Până în 1241 a fost o cetate cu val de pământ si palisadă de lemn, între anii 1247-1569 s-a înălțat o cetate circulară de piatră.

Cetatea Oradea, în felul în care se prezintă și astăzi - pentagonală, cu bastioane pe colțuri și șanț cu apă - a fost înălțată între anii 1570-1618 de arhitecți italieni, rămânând cea mai bine păstrată cetate în stil renascentist italian din Europa centrală. Între anii 1092-1557 a servit ca reședință a Episcopiei romano-catolice de Oradea, perioadă în care cetatea a devenit un important centru religios, și cultural.

În cetate funcționa o bibliotecă, un observator astronomic, o tiparniță și o școală. În biserica catolică, și în cimitirul ei și-au găsit odihna veșnică nu mai puțin de șapte capete încoronate: Ladislau I (decedat la 25 iulie 1095 la Zvolen, adus la Oradea în perioada 1130-1134), Andrei al II-lea (înmormântat în 1235 la Oradea, dus ulterior la abația din Agria), Stefan al II-lea, Ladislau al IV-lea Cumanul (asasinat în 1290 la Cheresig), regina Beatrix (soția lui Carol Robert de Anjou, in 1319), regina Maria (soția lui Sigismund de Luxemburg, in 1396) și regele-împărat Sigismund de Luxemburg (in 1437).

Faptul că aceste personalități au fost înmormântate în Oradea pare să confirme legenda, după care orașul ar fi fost întemeiat chiar de Sf. Ladislau (Ladislau I). Din anul 1557 rolul cetății devine strict militar, fiind asediată de: tătari (1241), turci (1474, 1598, 1658, 1660), răsculați transilvăneni (1290, 1514, 1664, 1703-1710), oștile Principatului Transilvaniei (1557, 1603) și de austrieci (1692). Cetatea fortificată așa cum se vede și astăzi nu a fost cucerită decât de două ori. În toamna lui 1598, cetatea a fost asediată fără succes, timp de cinci săptămâni de oștile turcești.

Orădenii au avut de partea lor pe domnul Țării Românești, Mihai Viteazul, precum si ploile care au inundat tabăra otomană și bolile care au decimat-o. Astăzi suntem martorii restaurării și revitalizării cetății. Primele rezultate se văd deja, cele mai spectaculoase fiind frescele din sala de așteptare și din sala de primire.