Teatrul vechi şi Teatrul nou
Prima clădire cu destinaţia: teatru permanent, a fost ridicată în 1816-1817 în stil baroc din iniţiativa şi pe cheltuiala comerciantul Iacob Hirschl, de origine vieneză. Construcţia este unicat în ţară prin podul de frânghie. La început au jucau asociaţii teatrale nemţeşti şi maghiare. Pe scena acestui teatru a urcat şi personajul legendar al teatrului maghiar Déryné Széppataki Róza (1793-1872). Din păcate placa de marmură care amintea de perioada glorioasă a acestei clădiri a dispărut. Din 1874 teatrul vechi a devenit depozitul teatrului nou, iar din 1907 aici s-a deschis cinematograful Urania, care a funcţionat până în anul 1967. Clădirea declarată monument nu a fost restaurată încă.
În anul 1868, conducerea oraşului a hotărât construirea primăriei şi teatrului. Astfel, în anul 1872 a fost începută şi în anul 1874 terminată clădirea neoclasică cu trei nivele a teatrului. Sala mare avea o capacitate de 1200 de locuri. La deschiderea festivă a fost prezent împăratul Franz Jozef al Austro-Ungariei. După 7 ani un incendiu a distrus clădirea. Reconstruirea a fost efectuată de Halmay Andor. Sala Mare actuală are 562 de locuri. În 1945 a fost înfiinţată secţia română. Aici au avut loc numeroase manifestări ale teatrului local şi ale unor trupe din ţară şi străinătate.
În perioada interbelică, în partea din faţă a clădirii a funcţionat restaurantul Palace, îndrăgit de arădeni. În anul 1948, s-a constituit Teatrul de Stat. În 1949 s-a desfiinţată secţia maghiară. În anul 1959, după un nou incendiu, clădirea a fost refăcută în întregime. Frontonul de pe faţada principală a fost decorat cu un basorelief. În 1967, în interiorul teatrului, a fost amenajată o mică sală de spectacole, cunoscută de toţi arădenii, sub numele de sala "Studio".
