Adresa: Piaţa Cetăţii

Cetatea Oradea

În cele 9 secole de existenţă construcţiile care s-au înălţat pe această suprafaţă de 150 000 mp au avut o istorie zbuciumată. Până în 1241 a fost o cetate cu val de pământ si palisadă de lemn, între anii 1247-1569 s-a înălţat o cetate circulară de piatră. Cetatea Oradea, în felul în care se prezintă şi astăzi - pentagonală, cu bastioane pe colţuri şi şanţ cu apă - a fost înălţată între anii 1570-1618 de arhitecţi italieni, rămânând cea mai bine păstrată cetate în stil renascist italian din Europa centrală. Între anii 1092-1557 a servit ca reşediţă a Episcopiei romano-catolice de Oradea, perioadă în care cetatea a devenit un important centru religios, şi cultural. Dincolo de pereţii cetăţii funcţiona o bibliotecă, un observator astronomic, o tiparnită si o şcoală.În biserica catolică, şi în cimitirul ei şi-au găsit odihna veşnică nu mai puţin de şapte capete încoronate: Ladislau I (decedat la 25 iulie 1095 la Zvolen, adus la Oradea în perioada 1130-1134), Andrei al II-lea (înmormantat în 1235 la Oradea, dus ulterior la abatia din Agria), Stefan al II-lea, Ladislau al IV-lea Cumanul (asasinat în 1290 la Cheresig), regina Beatrix (soţia lui Carol Robert de Anjou, in 1319), regina Maria (soţia lui Sigismund de Luxemburg, in 1396) si regele-impărat Sigismund de Luxemburg (in 1437). Faptul că aceste personalităţi au fost înmormântate în Oradea pare să confirme legenda, după care oraşul ar fi fost întemeiat chiar de sf.Ladislau (Ladislau I). Din anul 1557 rolul cetăţii devine strict militar, fiind asediată de: tătari (1241), turci (1474, 1598, 1658, 1660), răsculaţi transilvăneni (1290, 1514, 1664, 1703-1710), oştile Principatului Transilvaniei (1557, 1603) şi de austrieci (1692). Cetatea fortificată aşa cum se vede şi astăzi nu a fost cucerită decât de două ori. În toamna lui 1598, cetatea a fost asediată fără succes, timp de cinci săptamâni de oştile turcesti. Orădenii au avut de partea lor pe domnul Tării Românesti, Mihai Viteazul, precum si ploile care au inundat tabăra otomană şi bolile care au decimat-o. Astăzi suntem martorii restaurării şi revitalizării cetăţii