Capela Sfintei Cruci
Drumul: E68/81, DN 14
În 1219, când regele maghiar s-a întors sănătos din cruciadă a ordonat construirea unei cruci şi a unei capele în faţa porţii Sibiului, unde în fiecare vineri să se ţină o slujbă. Peste câţva ani de capelă a fost lipită mănăstirea dominicanilor. În anul 1417 Peter Lantregen sculptor austriac a realizat o cruce monolitică de 7,3 m care a fost expusă pe altarul capelei. Acest complex situând în afara zidurilor de apărare a fost expus în permanenţă atacurilor inamicilor. A fost distrus de invazia tătarilor, şi cu toate că reconstrucţia nu a durat mult, dominicanii cu aprobarea oraşului în 1474 s-au mutat în interiorul zidului şi au construit o biserică. Mănăstirea şi biserica au fost predate oraşului, care a amenajat acolo un spital pentru leproşi. Complexul a rămas în picioare până în anul 1659. Între timp, domnitorul Transilvaniei, Rákóczi György a pornit un război pentru cucerirea tronului polonez, acţiune nereuşită, şi fiincă atacul nu era autorizat de conducerea paşalâcului Rákoczi a fost înlocuit cu Barcsay Ákos. Rákóczi aflând că sunt în pericol şi propietăţile din Ungaria, a pornit atacul împotriva lui Barcsay, care văzând pericolul s-a refugiat cu oastea formată din turci în interiorul zidurilor. Atunci Rákóczi a atacat oraşul. Atunci conducerea Sibiului a hotărât demolarea clădirilor din afara zidurilor, pentru a nu sevi loc de ascunzatoare atacanţilor. Crucea a ajuns sub darâmături. Atacul a luat sfârşit în anul 1660, şi armatele s-au retras. În 1683, la vestea înfrângerii suferite de turci la Viena, primarul Sibiului a dat ordin pentru ridicarea crucii uriaşe. În 1755 a fost construită capela care o acoperea: Capela Sfintei Cruci.
