Cetatea de Balta
Drumul: DN14a
Prima atestare a localităţii apare în registrul papal din 1177 sub numele de "villa Cuculiensis castri". Turnurile bisericii reformate au fost înălţate în 1060, şi au rezistat şi năvăliri tătarilor din 1214. În amintirea evenimentelor din acea perioadă (sec XIII) a rămas un cap mare de tătar vopsit pe peretele bisericii. Conform unui alt document din 1214, pe timpul regelui Ştefan I. aici a existat o fortificaţie din lemn întărită cu diguri de pământ, care a fost distrusă pe timpul năvălirii tătarilor din 1241.
Documentele de la începutul secolului XIV. din nou fac referire la o fortificaţie, care în perioada 1467-1538 a fost sub stăpânirea domnitorilor Ştefan cel Mare şi Petru Rareş. În 1565 cetatea a fost dărâmată de familia Csáky, stăpânul satelor iobăgeşti din zonă, pentru a construi un castel fortificat. La sfârşitul secolul XVII. a ajuns în proprietatea principelui Apafi Mihály, în 1757 l-a cumpărat Bethlen Gábor, de la care a ajuns la fratele acestuia Miklós, pe vremea căruia în anul 1770 clădirea a fost modificată. În locul podului mobil a fost ridicată o casă a scărilor, a primit acoperişul ţuguiat, zidul de apărare a fost desfiinţat, şi s-a construit o capelă, un grajd pentru cai şi un turn de poartă, care în 1972 s-a dărâmat. După familia Bethlen a urmat prin căsnicie familia Haller. După războiul din 1944 când pereţii castelului au fost avariate, a devenit depozit, iar mai târziu au fost amenajat birouri. Din anii 70 fabrica de vinuri Jidvei folosea pivniţa drept depozit. În prezent castelul restaurat este proprietate privată. A fost cumpărat de la nepotul ultimului grof Haller, care a pus condiţia conservării acestuia. Noii proprietari s-au conformat şi doresc întroducerea lui în circuitul turistic.
